Biblioteca de resurse online






Materiale gratuite pe Strada Piticilor
Materiale gratuite pe Strada Piticilor

Desene de colorat
Masti
Marionete
Sudoku online
Povesti
Poezioare
Cantece
Poezii
Ghicitori
Jocuri online
Activitati de grup


Activitati pe Strada Piticilor

Prima pagina
Atelierul piticilor
Galeria Crea'clic
Casute din hartie
Animale din inima
Special Primavara
Special Martisor
Special Mos Nicolae
Craft Mos Nicolae din ghiveci ceramic
Craft Mos Nicolae din hartie
Craft Mos Nicolae din lingura
Special Craciun
Craft de Craciun - Dop Mos Craciun
Craft Inger din ghiveci
Craft Decoratiune cub
Craft suport de lumanare
Craft Mos Craciun din ghiveci
Spatiul interactiv
Amfiteatrul
Poezioare
Cantece
Poezii de Martisor
Povesti
Poezii
Povesti personalizate
Ghicitori
Parcul de distractii
Scoala piticilor
Chioscul piticilor

Scoala Piticilor

Adunari
Alfabet
Anotimpuri
Apartine
Carticica mea
Cauta cuvintele
Cifre
Culori
Cultura generala
Deprinderea scrisului
Directii
Fise personalizabile
Forme
Inmultiri
La fel
Labirint
Logica
Matematica
Minicards
Nu apartine
Numara
Potriveste
Scaderi
Sudoku
Umbre
Uneste punctele
Vocabular
Teme pe Strada Piticilor

Mos Nicolae
Craciun
Ecologie
Alimentatie - nutritie
Corpul uman
Primavara
Toamna
La Ferma
Pinguini
Dinozauri
Ocean
La scoala
Halloween
Paste
Sf. Valentin





Povesti
Soldatelul de plumb

      A fost odata ca niciodata, ca de n-ar fi fost nu s-ar fi povestit…
Au fost odata douazeci si cinci de soldati de plumb. Toti erau frati pentru ca au fost turnati din aceeasi oala de plumb. Stateau in picoare, sprijinindu-si pustile cu baionetele pe umeri, cu capetele semete, purtand frumoase uniforme rosii cu albastru. Primul lucru pe care l-au auzit soldatii dupa ce a fost dat jos capacul de pe cutia in care se aflau, a fost vocea unui baietel care ii primise in dar de ziua lui de nastere:
- Soldati de plumb!

Baietelul ii scoase din cutie si-i aseza pe masa, unul cate unul. Toti erau la fel, cu exceptia unuia, care avea un singur picior. Cu toate acestea, statea tot atat de neclintit ca si ceilalti care aveau 2 picioare. Pe masa mai erau si alte jucarii, dar cea mai frumoasa dintre ele era o cetate de carton. Prin ferestrele mititele puteai sa zaresti incaperile din interior. Santul cetatii era inconjurat de copaci. Acest sant era propriu-zis o oglinda pe luciul careia inotau lebede. Dar cea mai atragatoare aparitie era o tanara dansatoare care statea in porta cetatii. Ea era facuta tot din carton. Purta o rochie de balet, iar in jurul gatului avea o panglica subtire albastra, impodobita cu paiete stralucitoare ca insasi fata dansatoarei. Ea avea bratul ridicat deasupra capului, iar un picior era ridicat atat de sus incat soldatelul de plumb credea ca si dansatoarea are un singur picior, exact ca si el.
- Ea ar fi pentru mine sotia ideala, soldatul de plumb, apoi zise suspinand:
- Oh! Dar cat este de eleganta si in ce palat minunat traieste, pe cand eu traiesc intr-o cutie, alaturi de 24 de soldati! Ei, dar nu-i nimic am sa incerc totusi s-o cunosc. In seara aceea ceilalti soldati de plumb au fost pusi la locul lor in cutie, iar membrii familiei s-au dus si ei la culcare. Soldatelul de plumb se ascunse in spatele unei cutii de lemn. Cand ceasul batu miezul noptii, se auzi un clinchet! Capacul cutiei de lemn se deschise brusc si o figurina pe arcuri, cu fata hada si rea tasni din ea:
- Soldatoiule, nu te mai holba la dansatoarea aceea, mai bine vezi-ti de treburile tale!
Dar soldatul de plumb se facu ca nu-l aude.
- Asteapta numai, asteapta! Si vei vedea ce se va intampla maine! Spuse din nou figurina cea hada.
A doua zi dimineta dupa ce copii s-au trezit, au asezat soldateii de plumb pe pervazul ferestrei. Dar, din cauza curentului, fereastra s-a deschis brusc si soldatelul infirm a cazut cu capul in jos, pe trotuar, de la etajul al 3-lea. Baietelul si unul dintre servitori au coborat sa-l caute pe soldatel, dar nu l-au gasit. Incepu o ploaie torentiala.
Dupa ce a incetet furtuna, doi copii ai strazii, care treceau pe acolo, au zarit in apa un soldatel de plumb care ii implora sa-l puna intr-o barca. Cei doi copii I-au facut o barca din hartie de ziar, l-au asezat pe soldatel in ea si I-au dat drumul pe canal in jos.
Cei doi baieti au inceput sa alerge in urma barcutei, batand din palme de bucurie, in timp ce soldatelul se izbea de marginile santului. Deodata barca se strecura printre gratiile unei guri de canal si disparu de pe suprafata apei.
- Vai de mine! spuse soldatelul. Aici e tot atat de intuneric ca si in cutia mea. Oare incotro ma indrept? Macar de-ar fi cu mine micuta dansatoare! In clipa urmatoare isi facu aparitia un sobolan urias care se rasti la el:
- Pasaportul, prezinta-mi pasaportul!
Soldatelul nu-I raspunse, dar stranse si mai tare pusca de pe umar. Curentul il manase deja spre iesirea din canal, care dadea intr-un rau. Barca se invarti pe loc de cateva ori, apoi se umplu de apa si se scufunda. Spre norocul lui, hartia de ziar se dasefacu, iar soldatul reusi sa iasa din barca. Dar in aceeasi calipa il inghiti un peste din rau.
- Vai de mine! Aici este si mai intuneric!
Dar nu avu curajul nici macar sa se miste, iar pusca cu baioneta statea neclintita pe umarul sau, ca si inainte. Pestele incepu sa inoate in toate directiile, dar la un moment dat inceta sa mai sara. Pe soldatel il izbi lumina puternica a zilei, apoi auzi o voce care striga:
- Ia uitati-va ce-am gasit in stomacul acestui peste: un soldatel de plumb! Striga o bucatareasa care in dimineata aceea luase peste proaspat de la piata. Il lua pe soldatel si-l si-l duse in camera. Acolo soldatelul de plumb recunoscu imediat camera, copii din camera, jucariile, cetatea de carton si pe dansatoarea cea frumoasa. Ea statea in aceeasi pozitie, o pirueta cu o mana ridicata deasupra capului si piciorul ridicat spre inaltimi. S-au uitat unul la altul, dar n-au avut curajul sa scoata nici un cuvant. Apoi, fara nici o explicatie, baietelul apuca soldatelul de plumb si il arunca in foc. Pe bietul soldatel il cuprinse o caldura teribila si simti ca incepe sa I se topeasca corpul. Incet, incet, incepu sa-si piarda forma, dar ochii ii ramase in continuare atintiti asupra balerinei. Si in acel moment, un curent de aer o ridica pe balerina si o arunca in foc alaturi de soldatel. Flacarile ii cuprinsera corpul intr-o clipa. Dimineata, cand servitorul veni sa curete cenusa din camin, gasi o inima de plumb si o paieta pe care focul o innegrise.



<< Inapoi la POVESTI