Biblioteca de resurse online






Materiale gratuite pe Strada Piticilor
Materiale gratuite pe Strada Piticilor

Desene de colorat
Masti
Marionete
Sudoku online
Povesti
Poezioare
Cantece
Poezii
Ghicitori
Jocuri online
Activitati de grup


Activitati pe Strada Piticilor

Prima pagina
Atelierul piticilor
Galeria Crea'clic
Casute din hartie
Animale din inima
Special Primavara
Special Martisor
Special Mos Nicolae
Craft Mos Nicolae din ghiveci ceramic
Craft Mos Nicolae din hartie
Craft Mos Nicolae din lingura
Special Craciun
Craft de Craciun - Dop Mos Craciun
Craft Inger din ghiveci
Craft Decoratiune cub
Craft suport de lumanare
Craft Mos Craciun din ghiveci
Spatiul interactiv
Amfiteatrul
Poezioare
Cantece
Poezii de Martisor
Povesti
Poezii
Povesti personalizate
Ghicitori
Parcul de distractii
Scoala piticilor
Chioscul piticilor

Scoala Piticilor

Adunari
Alfabet
Anotimpuri
Apartine
Carticica mea
Cauta cuvintele
Cifre
Culori
Cultura generala
Deprinderea scrisului
Directii
Fise personalizabile
Forme
Inmultiri
La fel
Labirint
Logica
Matematica
Minicards
Nu apartine
Numara
Potriveste
Scaderi
Sudoku
Umbre
Uneste punctele
Vocabular
Teme pe Strada Piticilor

Mos Nicolae
Craciun
Ecologie
Alimentatie - nutritie
Corpul uman
Primavara
Toamna
La Ferma
Pinguini
Dinozauri
Ocean
La scoala
Halloween
Paste
Sf. Valentin





Povesti
Oul misterios

A fost odata... o soricica, careia toata lumea ii spunea Brunetica deoarece avea doua pete negre in jurul ochilor. Casa ei era modesta, dar primitoare, si in cele mai mici unghere ale sale era plina de bunatati. Intr-o zi intorcandu-se acasa, Brunetica vazu un ou mare abandonat in iarba. "Ce o fi cu oul asta?" se intreba ea, foarte uimita. Privi in jurul ei, dar nu vazu pe nimeni care sa o poata lamuri. Intre timp, incepusera sa cada fulgi mari de zapada. Deodata, Brunetica auzi ciocanituri usoare din gaoace. "Din acest ou va iesi in curand un pui, asa ca nu il pot abandona in zapada!", isi spuse buna soricica si il duse la ea acasa. Aplecata deasupra caminului, tocmai cand se pregatea sa aprinda focul, auzi un "trosc" puternic ce o facu sa tresara. Se intoarse si se trezi fata in fata cu o fiinta care parea a fi un pui de rata! 

Pasarica, infometata, incepu sa piuie foarte zgomotos, iar Brunetica fu cuprinsa de un val de tandrete. "Te voi numi Fulguta!", ii zise ea, turnandu-i in ciocul deschis ciorba calduta. O adoptase. A doua zi dimineata, cand Brunetica se trezi, peste tot era o tacere de mormant. Noaptea ninsese mult si o furtuna invaluise casa cu o mantie grea de zapada, astfel incat nici nu se mai putea deschide usa! "Cum o sa-i mai caut eu acum pe parintii Fulgutei?" se intreba Brunetica, necajita. Vazand un cintezoi pe fereastra, ii veni o idee si il chema in ajutor: "Ai putea, impreuna cu prieteni tai, sa duceti mesajul meu?" 

Pasarea accepta. Curand, o multime de pasarele isi luara zborul in toate directiile, pentru a duce scrisorile Bruneticii. Insa timpul trecu si nimeni nu-i raspunse. 

Pana in primavara cel pe care il credea un mic ratoi se transforma intr-o lebada maiestuoasa. Brunetica isi facu obiceiul de a se plimba cu ea, ducand-o de lesa. Era tare mandra de pasarea sa mare si frumoasa, care ii ducea in cioc sacosa cu cumparaturi. Brunetica trezi invidia prietenelor sale; unele ii cerura chiar sa le-o lase pe Fulguta in gazda. Dar soricica si minunata ei lebada erau de nedespartit. Lebada, foarte atasata de binefacatoarea ei, o urma peste tot si o ajuta cum putea mai bine. In tot acest timp, Brunetica era ingrijorata: Fulguta avea o pofta de mancare grozava. Toate merindele din casa disparusera in stomacul ei; camara era goala si nimic nu scapase lacomiei acestei mancacioase, care crestea vazand cu ochii. Ii trecu atunci prin minte ca, mai devreme sau mai tarziu, va trebui sa se desparta de prietena ei. Insa ii venea greu sa o fac pentru ca se iubeau tare mult. In luna aprilie, o ploaie torentiala transforma toate gropile in baltoace si helesteul inghetat redeveni un lac. Intr-o zi, Brunetica o lua pe Fulguta la o plimbare pe malul lacului. 

Observand aceasta mare intindere de apa, pasarea batu din aripi, plonja in lac si incepu sa inoate foarte fericita. Vazand ca se indeparteaza, Brunetica, ingrijorata, o striga. Dupa ce inota putin, lebada se intoarse la ea si-i oferi un smoc mare de iarba, pe care il smulsese din apa. Atunci Brunetica intelese ca Fulguta era intr-adevar in elementul ei. In acest lac mare putea, in sfarsit, sa manance pe saturate! Cu lacrimi in ochi, o saluta de pe tarm, fluturandu-si batista in semn de ramas bun. 

Fulguta n-o uita insa niciodata pe cea care ii salvase viata, iar Brunetica venea s-o vada in fiecare dimineata. De fiecare data, Fulguta o lua pe spatele ei alb si pufos si o ducea de partea cealalta a lacului, pentru a-i culege cele mai frumoase flori.



<< Inapoi la POVESTI