Biblioteca de resurse online






Materiale gratuite pe Strada Piticilor
Materiale gratuite pe Strada Piticilor

Desene de colorat
Masti
Marionete
Sudoku online
Povesti
Poezioare
Cantece
Poezii
Ghicitori
Jocuri online
Activitati de grup


Activitati pe Strada Piticilor

Prima pagina
Atelierul piticilor
Galeria Crea'clic
Casute din hartie
Animale din inima
Special Primavara
Special Martisor
Special Mos Nicolae
Craft Mos Nicolae din ghiveci ceramic
Craft Mos Nicolae din hartie
Craft Mos Nicolae din lingura
Special Craciun
Craft de Craciun - Dop Mos Craciun
Craft Inger din ghiveci
Craft Decoratiune cub
Craft suport de lumanare
Craft Mos Craciun din ghiveci
Spatiul interactiv
Amfiteatrul
Poezioare
Cantece
Poezii de Martisor
Povesti
Poezii
Povesti personalizate
Ghicitori
Parcul de distractii
Scoala piticilor
Chioscul piticilor

Scoala Piticilor

Adunari
Alfabet
Anotimpuri
Apartine
Carticica mea
Cauta cuvintele
Cifre
Culori
Cultura generala
Deprinderea scrisului
Directii
Fise personalizabile
Forme
Inmultiri
La fel
Labirint
Logica
Matematica
Minicards
Nu apartine
Numara
Potriveste
Scaderi
Sudoku
Umbre
Uneste punctele
Vocabular
Teme pe Strada Piticilor

Mos Nicolae
Craciun
Ecologie
Alimentatie - nutritie
Corpul uman
Primavara
Toamna
La Ferma
Pinguini
Dinozauri
Ocean
La scoala
Halloween
Paste
Sf. Valentin





Povesti
Lolek, Bolek si Ieti-Omul Zapezilor

Ati auzit pana acum despre Ieti, omul zapezilor, care traieste pe cel mai inalt munte din lume, pe varfurile din Himalaya? Probabil toata lumea a auzit deja despre el. De vazut insa, foarte putini l-au vazut. Dupa unele pareri seamana mai mult cu un urs; altii spun ca este ca o maimuta uriasa, dar exista si presupuneri ca ar fi un stramos al omenirii, care traieste si azi. Dar intr-un lucru parerile sunt aceleasi: oricine sau orice ar fi, Ieti ajuta omul ajuns in primejdie.

Niciodata nu s-a intamplat, ca pe drumurile de munte din Himalaya sa fi atacat pe cineva. Numai atunci isi face aparitia, daca cineva striga dupa ajutor. Pana atunci ramane invizibil, astfel urmareste oamenii. Si acum, ascuns dupa o stanca, ii priveste pe Lolek si Bolek, care urca tot mai sus pe un drum de munte ingust si periculos, urmati de un iac care le transporta bagajele. Baietii au ajuns deja la o asemenea inaltime, incat iacul singurul animal care este folosit la transportarea bagajelor in acesti munti inalti - s-a oprit si nici un pas n-a mai vrut sa faca. Baietii l-au indemnat cu vorbe, cu sfecla, dar in zadar. Au fost necajiti, au legat o sfoara in jurul gatului iacului si l-au tras din rasputeri. Dar nici asa nu au reusit sa-l miste din loc. In zapada a aparut din spatele iacului, Ieti. A impins cu toata puterea animalul legat de baieti, incat era sa pice pe bot. Speriat de Ieti, omul zapezii, iacul a sarit in sus. Lolek si Bolek s-au temut sa nu cada de pe poteca ingusta in prapastie, deci s-au retras la marginea drumului, impiedicandu-se adesea. Chiar era sa cada in prapastie, cand deodata s-a intins o mana dupa ei, i-a tras inapoi si a taiat sfoara cu care s-au legat de iac. Binefacatorul necunoscut i-a asezat pe baieti iarasi pe poteca, dar in clipa urmatoare a si disparut. 

- Ce a fost asta? - a intrebat Bolek, abia rasufland.
- Poate Ieti era? - si-a pus intrebarea Lolek.
- Hai sa-l prindem! - a strigat Bolek si a luat-o rapid in urma omului de munte, dar s-a izbit de un zid, o coasta acoperita cu zapada, i s-a parut ca aici i-a vazut urma picioarelor lui doar cu o clipa in urma. Dar ca o minge, a saltat indarat de pe zidul alb si tare.
- Poate nici n-a fost Ieti - a spus frecandu-si fruntea si nasul lovit. Mi s-a parut doar ca seamana cu el.

Lolek si Bolek si-au pierdut echipamentul, hrana din pacate si iacul. Dar au hotarat, ca totusi vor continua drumul. S-au scufundat in zapada, din cand in cand au trecut prin norii care acopereau varfurile muntelui. Deodata Lolek a observat urma unei labe in zapada.

- Ura! - a strigat cu o voce tare - aceasta desigur, a lasat-o Ieti in urma sa. A pornit in urma amprentelor care ba dispareau, ba apareau.
- Incepe sa-mi fie de ajuns - a mormait Lolek dupa cateva ore de cautare.
- Priveste! - a aratat Bolek spre o coada care s-a vazut de dupa o stanca.

Tiptil s-au apropiat de stanca, apoi s-au aruncat pe fiinta enigmatica. S-a auzit atunci un urlet ingrozitor. Cei doi baieti se aflau fata-n fata cu o pantera alba. Rapitorul era gata sa se repeada la ei, dar baietii au fost mai iuti. Deodata, de undeva, din adancul muntelui s-a auzit un mormait periculos. In urma urletului scos de pantera alba, o avalansa i-a rostogolit in adancime: de pe varful muntelui a pornit un bulgare imens de zapada. Gramada enorma de zapada s-a rostogolit aproape de ei, tarand in drumul sau, totul. Prima data pantera, apoi probabil ii prindea si pe Lolek si Bolek, insa o putere ciudata i-a apucat si au fost rapiti din drumul avalansei nimicitoare. Cand s-a potolit duruitura, ei se gaseau pe o terasa de zapada. Si-au deschis ochii, in azurul cerului au vazut un vultur, care in zbor faceau cercuri mari.

- Ce parere ai, cine ne-a luat? - a intrebat Lolek.
- Cine, cine? Avalansa ne-a rapit si pe noi, dar cum s-a rostogolit in jos, si eram la margine, la o curba am zburat din ea - a explicat Bolek.
- Ar fi posibil...Lolek nu prea a fost multumit de explicatia auzita, a inceput sa cerceteze imprejurimea, cautand o alta explicatie. Nu este usor sa descoperi taina unei astfel de intamplari si sa ramai teafar. Ma simt obosit - a spus Lolek. Mi-e foame si sunt tare obosit - a repetat, de parca ar fi vrut sa se convinga despre faptul ca ii e foame si-i foarte obosit.
- Ar fi cel mai bun lucru, daca am dormi un pic - a propus Bolek.
- De acord - a spus Lolek. - Mai buna idee nici eu nu am. Totusi n-au reusit sa adoarma timp indelungat. S-au tot invartit, au cascat, au incercat sa adoarma, dar nicicum n-au reusit timp indelungat. Poate si din cauza frigului ce i-a strapuns pana la oase. Cand si-au deschis ochii, s-au aflat intr-un iglu.
- Am dormit in acest iglu? - s-a mirat Lolek. A iesit si l-a privit din exterior.
- Dar noi nu am cladit iglu - si-a scarpinat capul Bolek, nedumerit.
- Ei, poate nu-ti aduci aminte - a spus Bolek cu multa modestie, sugerand prietenului sau, faptul ca l-ar fi cladit.
- Tin bine minte. Am dormit sub cerul senin - a raspuns Lolek. Igluul a fost cladit de altcineva, cand noi am dormit.
- Ha, ha, ha, doar n-o fi fost vestitul Ieti; la asta te-ai gandit, asa-i? - a ras Bolek. Atunci Lolek a observat echipamentul si hrana pierduta, care se afla langa peretele cladirii.
- Si acestea tu le-ai adus aici, nu-i asa? - a pus intrebarea colegului sau.
- A, a... -Bolek s-a mirat enorm.

In acest moment a rasunat dinspre munti un hohot.

- Acesta-i cu siguranta Ieti - a ras Lolek.
- Ieti! Indata vino aici! Asta-i porunca! - a strigat Bolek, dand si cu piciorul in pamant si, ca un imparat, a asteptat efectul poruncii sale.

Iar s-a auzit hohotul, dupa care in linistea adanca nu s-a mai auzit altceva, decat vajaitul vantului. Lolek si Bolek au fost epuizati de alpinism. Au luat rucsacurile in spinare si au pornit in jos. Vantul batea tot mai puternic, a inceput sa si ninga. Baietilor le-a fost teama ca nu vor ajunge pe panta-n jos cu rucsacurile grele inaintea izbucnirii viscolului. S-au mirat grozav cand s-au intalnit cu iacul lor, considerat de ei deja disparut. Animalul a fost legat de o masa de gheata. Repede au asezat bagajele pe spinarea lui si au continuat in mare graba coborarea. Lolek inca pentru ultimaoara s-a intors, a aruncat o privire in urma lor. I s-a parut ca vede un nor de zapada si o figura robusta care-i face semn de adio. Si baiatul i-a facut semn, iar in acel moment s-a auzit din nou hohotul cunoscut.

- Ce a fost asta? - s-a mahnit Bolek.
- Poate vajaie vantul - i-a raspuns Lolek si a zambit cu multa semnificatie



<< Inapoi la POVESTI