Biblioteca de resurse online






Materiale gratuite pe Strada Piticilor
Materiale gratuite pe Strada Piticilor

Desene de colorat
Masti
Marionete
Sudoku online
Povesti
Poezioare
Cantece
Poezii
Ghicitori
Jocuri online
Activitati de grup


Activitati pe Strada Piticilor

Prima pagina
Atelierul piticilor
Galeria Crea'clic
Casute din hartie
Animale din inima
Special Primavara
Special Martisor
Special Mos Nicolae
Craft Mos Nicolae din ghiveci ceramic
Craft Mos Nicolae din hartie
Craft Mos Nicolae din lingura
Special Craciun
Craft de Craciun - Dop Mos Craciun
Craft Inger din ghiveci
Craft Decoratiune cub
Craft suport de lumanare
Craft Mos Craciun din ghiveci
Spatiul interactiv
Amfiteatrul
Poezioare
Cantece
Poezii de Martisor
Povesti
Poezii
Povesti personalizate
Ghicitori
Parcul de distractii
Scoala piticilor
Chioscul piticilor

Scoala Piticilor

Adunari
Alfabet
Anotimpuri
Apartine
Carticica mea
Cauta cuvintele
Cifre
Culori
Cultura generala
Deprinderea scrisului
Directii
Fise personalizabile
Forme
Inmultiri
La fel
Labirint
Logica
Matematica
Minicards
Nu apartine
Numara
Potriveste
Scaderi
Sudoku
Umbre
Uneste punctele
Vocabular
Teme pe Strada Piticilor

Mos Nicolae
Craciun
Ecologie
Alimentatie - nutritie
Corpul uman
Primavara
Toamna
La Ferma
Pinguini
Dinozauri
Ocean
La scoala
Halloween
Paste
Sf. Valentin





Povesti
Florita din codru

A fost odata ca niciodata, ca de n-ar fi fost, nici nu sa-r povesti, o crajma chiar in mijlocul codrilor. Intr-o zi crasmarul a gasit o fata deosebit de frumoasa intr-o poiana si a dus-o acasa sa o creasca impreuna cu sotia sa, crasmarita. Cum crestea fata se facea tot mai frumoasa si toata lumea se mira privind frumusetea ei neasemuita.
   Frumoasa era si mama ei, crasmarita, dar frumusetea, delicatetea si felul dulce al fetei nu aveau egal. Toti o indrageau si o numeau Floarea cea frumoasa de la crasma din codru.
   Intr-o dimineata sosi vestea ca imparatul cu tot alaiul sau vor tece pe la crasma din codru. Cum auzi crasmarita se apuca sa faca curatenie, mai apoi sa se gateasca si ea, sa fie cat mai frumoasa pe cand va sosi imparatul. Intreba crasmarita oglinda cea fermecata, daca este frumoasa, oglinda raspunse ca este, dar Florita este de mii si mii de ori mai frumoasa decat dansa.
   Atunci crasmarita s-a suparat foarte mult, a inceput sa o certe pe Florita ca e lenesa si proasta si a pus-o la munci grele, pe care sa le faca toata ziua fara odihna si cand vine noaptea sa inceapa din nou sa munceasca. Imparatul veni si pleca dupa ce bau din vinul cel mai bun, dar supararea crasmaritei ramase.
   Dupa ce trecura mai multe luni, a sosit iar vestea ca imparatul va trece pe la crasma din codru. Crasmarita iar se apuca de curatenie, apoi iar de gateala si crasma era curata ca oglinda si crasmarita frumoasa si dichisita. Intreba iar oglinda si i se raspunse iar ca Florita este mult mai frumoasa. Atunci crasmarita de necaz o inchise pe fata in beci si nu mai avea voie sa iasa la lumina zilei. Cand iar trebuia sa vina imparatul si oglinda ii spuse ca tot Florita e mai frumoasa, crasmarita nu a mai rabdat si a chemat-o pe Baba Cloanta o vrajitoare urata si rea sa se sfatuiasca cum sa scape de fata. Pana la urma s-au inteles ca vrajitoarea sa o duca pe fata in padure, unde ii va scoate ochii si o va lasa in voia sortii.
   Cand o vazu cotoroanta pe fata a fost uimita de frumusetea acesteia si ii venea cam greu sa faca ceea ce a promis. Cand au ajuns in mijlocul padurii, dintr-un tufis a aparut o caprioara, care la vederea Floritei a incremenit si i-au picat ochii din cap de frumusetea ce i-a fost dat sa vada. Baba Cloanta a luat ochii caprioarei si i-a zis Floritei sa mearga cat mai departe de crasma din codru.
   Dupa ce a mers Florita mai multe zile se intalni cu un ghebos, care incerca sa jumuleasca o pasare, dar se vedea ca nu se prea pricepe. Cand cei doi s-au uitat unul la celelalt, au ramas uimiti de mirare, ghebosul de frumusetea fetei, iar Florita de uratenia barbatului, pentru ca altul mai urat nu vazuse in viata ei. Ghebosul ii povesti ca face de mancare pentru cei doisprezece hoti din codru, care momentan sunt dusi la furat, si se intorc cand ii va chema la masa sunand din clopotel, iar cand se vor intoarce ar fi foarte bine sa nu o gaseasca pe fata, pentru ca sunt banditii cei mai fiorosi de pe fata pamantului. Ghebosul era cam nepriceput si hoti il certau de fiecare data, ba ca nu-i buna mancarea, ba ca e prea multa, ba ca e prea putina. Atunci Florita s-a pus pe treaba si s-a apucat de gatit supa gustoasa, friptura de pui delicioasa si o friptura de porc sa te lingi pe degete. Cand a terminat cu bunatatile a facut si curatenie in casa banditilor.
   Tot povestind ghebosul a uitat sa-i cheme pe hoti la pranz. Acestia s-au saturat sa astepte si au venit nechemati la masa. Gebosul cum a auzit ca vin banditii a ascuns-o repede pe Florita sub pat, pentru ca nu mai avea timp sa fuga s-au sa se ascunda altundeva. Cand au ajuns hotii erau tare maniati pe ghebos si capetenia a mers in odaie sa aduca cutitul cel mare, sa-l omoare. Intrand in casa era sa lesine de mirare si nu-i venea sa creada ca aceea e casa lor, atat era de curat si de frumos. Atunci il ierta pe ghebos si ii ceru sa aduca mancarea.
   Cand au gustat din bunatati au fost foarte multumiti, dar capetenia isi pastra pentru el cele mai bune bucati si hotii doar salivau privindu-l. Capetenia era deja satul iar ceilalti erau inca infometati si capetenia ii porunci ghebosului sa stranga tot ce a mai ramas si sa-i pastreze pentru cina. Banditi au sarit atunci la bataie scotand cutitele si strigand ca mai vor sa manance. Era o harmalaie si o bataie de nu s-a mai pomenit si Florita ne mai rabdand sa se omoare din cauza mancarurilor pregatite de dansa, a iesit din ascunzatoare, promitandu-le banditilor ca le va gati si le va face curat in fiecare zi.
   De atunci banditi nu au mai vrut sa mearga la furat, stateau toata ziua acasa, mancau bunatatile pe care le gatea Florita si admirau frumusetea ei. Cateodata mergeau cativa dintre ei sa vaneze sau la oras sa cumpere lucruri si gateli femeiesti ca sa o bucure pe fata. Iar fata le vorbea frumos si hotii au devenit mai blanzi si mai omenosi, ne mai vrand sa omoare si sa jefuiasca.
   Intr-o zi crasmarita intreba din nou oglinda si raspunsul nu i-a fost nici de asta data pe plac. S-a sfatuit cu Baba Cloanta si aceasta a plecat dupa fata cu ganduri rele.
   Ajunsa la casa banditilor, a facut o vraja si i-a adormit pe toti, apoi merse la fata, care s-a bucrat nespus la vederea ei. Ii dadu Floritei un inel si ii spusese ca e trimis de mama ei. Florita fericita, trase inelul pe deget si cazu pe loc ca moarta. Banditii cand s-au trezit si au vazut ca fata e moarta au plans si au vrut sa o ingroape. Unul dintre ei vazu inelul si au stiut ca nu era al Floritei si cand i l-au scos din deget fata era din nou vie si nevatamata. Banditii au mers la oras si i-au cumparat fetei bijuterii frumoase din aur, cu nestemate scumpe, ca sa nu mai primeasca de la altii. Dupa un timp se intampla la fel, de asta data baba aducandu-i o rochie de matase.
   Dupa ce fata iar a inviat, hotii i-au cumparat cele mai elegante rochii, din cele mai fine materiale. A treia oara Baba Cloanta ii spusese fetei sa se gateasca ca vin la ea parintii sa o viziteze. Fata s-a imbracat frumos, si-a pus bijuteriile cele mai scumpe si baba se oferi sa o ajute la pieptanat. In timp ce o pieptana ii impleti firul mortii si acum hotii nu au mai putut nici cum sa o trezeasca. Au imbracat-o frumos si au pus-o intr-un sicriu intr-o poiana, pentru ca au considerat ca este pacat sa arunce pamant peste trupul ei. In jurul fetei au crescut flori minunate si nemaivazute, iar ea a ramas si moarta frumoasa si tanara. Intr-o zi fiul imparatului merse la vanatoare si o vazu pe frumoasa fata in sicriul inconjurat de flori. S-a indragostit pe loc si a dat porunca sa fie dusa Florita pe ascuns la palat. Atunci printul porunci la douasprezece fete tinere sa o ingrijeasca pe Florita ca si cand ar fi vie. Sa o imbrace frumos, sa o impodobeasca si sa o legene, dar sa nu se atinga de parul ei frumos impletit si impodobit de hoti cu o cununita de crini. Iar fiul imparatului o privea fericit pe fata fara viata. Cele douasprezece fete erau roase de curiozitate, de ce oare nu pot sa se atinga de parul ei. S-au sfatuit si au hotarat ca atunci cand printul va fi plecat sa-i despleteasca parul, dupa aceea sa-l faca la loc si nu va sti nimeni. Cand s-a intors fiul de imparat o gasi pe Florita vie si mai frumoasa ca niciodata. Au hotarat sa faca de graba nunta si au trait fericiti pana la adanci batraneti.
   Iar pe crasmarita au incuiat-o intr-o camera cu multe oglinzi, cu cele mai frumoase fete din tara, sa moara de ciuda ca nu e ea cea mai frumoasa.


<< Inapoi la POVESTI