Biblioteca de resurse online






Materiale gratuite pe Strada Piticilor
Materiale gratuite pe Strada Piticilor

Desene de colorat
Masti
Marionete
Sudoku online
Povesti
Poezioare
Cantece
Poezii
Ghicitori
Jocuri online
Activitati de grup


Activitati pe Strada Piticilor

Prima pagina
Atelierul piticilor
Galeria Crea'clic
Casute din hartie
Animale din inima
Special Primavara
Special Martisor
Special Mos Nicolae
Craft Mos Nicolae din ghiveci ceramic
Craft Mos Nicolae din hartie
Craft Mos Nicolae din lingura
Special Craciun
Craft de Craciun - Dop Mos Craciun
Craft Inger din ghiveci
Craft Decoratiune cub
Craft suport de lumanare
Craft Mos Craciun din ghiveci
Spatiul interactiv
Amfiteatrul
Poezioare
Cantece
Poezii de Martisor
Povesti
Poezii
Povesti personalizate
Ghicitori
Parcul de distractii
Scoala piticilor
Chioscul piticilor

Scoala Piticilor

Adunari
Alfabet
Anotimpuri
Apartine
Carticica mea
Cauta cuvintele
Cifre
Culori
Cultura generala
Deprinderea scrisului
Directii
Fise personalizabile
Forme
Inmultiri
La fel
Labirint
Logica
Matematica
Minicards
Nu apartine
Numara
Potriveste
Scaderi
Sudoku
Umbre
Uneste punctele
Vocabular
Teme pe Strada Piticilor

Mos Nicolae
Craciun
Ecologie
Alimentatie - nutritie
Corpul uman
Primavara
Toamna
La Ferma
Pinguini
Dinozauri
Ocean
La scoala
Halloween
Paste
Sf. Valentin





Povesti
Iepurasul cel istet

A fost odata ca niciodata o familie de iepuri, care traia in mijlocul unei paduri intunecoase. Familia era compusa din tatal Iepuroi, mama Iepuroaica si cei sase iepurasi mici. Iepurasii s-au nascut la inceputul primaverii, si pana n-au implinit trei saptamani (cand si-au deschis ochii), n-au plecat de langa mama lor. Chiar si dupa ce s-au nascut, cat timp erau foarte mici, nu ieseau aproape deloc din cuib. Dar crescand, au inceput sa iasa afara, sa se joace, cum se joaca toti copii. Toti iepurasii erau foarte jucausi, iar cel mai mic dintre ei era si cel mai destept dintre ei. De cite ori jucau cite un joc, el iesea cistigator.

Intr-o zi, tatal Iepuroi i-a chemat pe toti si le-a spus:

"Dragii mei iepurasi, trebuie sa va spun ca viata nu e chiar atata de simpla precum credeti voi. De exemplu, noi, animalele mai slabe, trebuie sa luptam pentru supravietuire. In padurea asta ne pindesc tot felul de pericole: in primul rand sunt vulpile cele sirete care vor sa ne prinda, apoi mai este batranul lup, care s-ar bucura sa prinda asa o prada gustoasa. Sigur ca nu in ultimul rand, padurea e uneori cutreierata de vanatori, iar acestia sunt cei mai periculosi. Singura noastra arma este fuga, trebuie sa fim atenti sa nu ne prinda nici unul din acesti dusmani ai nostri. Voi, ca si copii, nu trebuie pentru nimic in lume sa plecati de langa cuibul nostru si de langa mama voastra. Cat sunteti atata de mici, doar noi va putem apara."

"Da”, au spus iepurasii in cor. "Asa o sa facem!"

Dar, copii fiind, uneori se indepartau prea mult de cuib, iar mama lor era foarte ingrijorata pina reusea sa ii gaseasca. Intr-o buna zi, inevitabilul s-a produs: iepurasii tot jucindu-se, s-au departat de culcusul lor, iar cind s-a lasat seara, si-au dat seama ca nu mai stiu drumul catre casa. Noaptea se lasa amenintatoare peste padurea cea intunecoasa, desenind umbre amenintatoare in tufisuri.

Iepurasii s-au speriat si au inceput sa scinceasca. Dar cel mic le-a spus celorlalti:

"Nu trebuie sa ne speriem, hai mai bine sa cautam un adapost pentru noaptea aceasta, iar miine dimineata, pe lumina, vom reusi sa gasim drumul spre casa. Mai ales ca mama si tata ne vor cauta."
Zis si facut: micutii iepurasi si-au cautat un tufis mai des si s-au inghesuit unul in altul, sa se incalzeasca, caci incepuse sa se lase cu frig... Au gasit un tufis in care au ingramadit paie, crengute, frunze uscate si au facut un culcus pentru noapte.

Noaptea a trecut greu... iepurasii, care din fire sunt speriosi, se trezeau cind auzeau vreun zgomot suspect. Dar era doar vintul care misca crengile copacilor.

Cind a venit dimineata, iepurasii au inceput sa caute drumul catre casa. Mergind ei prin padure au auzit la un moment dat o miscare in fata, pe carare. Iepurasii au inceput sa strige:"Tata! Tata!", dar cel mic le-a facut semn sa taca. si sa se ascunda. El stia ca padurea este uneori periculoasa.

Intr-adevar, pe poteca venea un lup. Lupul era foarte batrin, dar cu toate acestea, a vazut miscarea de pe carare si, din doua miscari, i-a ajuns din urma pe iepurasi.

"Ha, ha, uite cu ce prinz gustos m-am ales pe ziua de azi!" a zis lupul, lingindu-se pe bot.

"Usurel, domnule Lup, nu va grabiti, va rog!!!" zise iepurasul cel mic, fara pic de emotie in glas."Ne-am ascuns in tufis pentru ca acum un minut au trecut pe aceasta carare un grup de vinatori care va cautau chiar pe Dumneavoastra. Eu zic sa renuntati la prinzul cel gustos si sa o fugiti sa va ascundeti, pina nu e prea tirziu."

"Iti multumesc tinere, si iti ramin dator", zise lupul zbughind-o la fuga printre copaci .

"Cu mare placere!", murmura micul iepuras, in risetele batjocoritoare ale fratilor sai.

Si asa iepurasii scapara de lupul cel rau. Intr-un tirziu, osteniti, au ajuns acasa, unde au fost intimpinati de parintii lor care ii cautasera ingrijorati toata noaptea. Bucuria revederii a fost mare, iar iepurasii au promis ca nu se vor mai indeparta de casa.


<< Inapoi la POVESTI