Biblioteca de resurse online






Materiale gratuite pe Strada Piticilor
Materiale gratuite pe Strada Piticilor

Desene de colorat
Masti
Marionete
Sudoku online
Povesti
Poezioare
Cantece
Poezii
Ghicitori
Jocuri online
Activitati de grup


Activitati pe Strada Piticilor

Prima pagina
Atelierul piticilor
Galeria Crea'clic
Casute din hartie
Animale din inima
Special Primavara
Special Martisor
Special Mos Nicolae
Craft Mos Nicolae din ghiveci ceramic
Craft Mos Nicolae din hartie
Craft Mos Nicolae din lingura
Special Craciun
Craft de Craciun - Dop Mos Craciun
Craft Inger din ghiveci
Craft Decoratiune cub
Craft suport de lumanare
Craft Mos Craciun din ghiveci
Spatiul interactiv
Amfiteatrul
Poezioare
Cantece
Poezii de Martisor
Povesti
Poezii
Povesti personalizate
Ghicitori
Parcul de distractii
Scoala piticilor
Chioscul piticilor

Scoala Piticilor

Adunari
Alfabet
Anotimpuri
Apartine
Carticica mea
Cauta cuvintele
Cifre
Culori
Cultura generala
Deprinderea scrisului
Directii
Fise personalizabile
Forme
Inmultiri
La fel
Labirint
Logica
Matematica
Minicards
Nu apartine
Numara
Potriveste
Scaderi
Sudoku
Umbre
Uneste punctele
Vocabular
Teme pe Strada Piticilor

Mos Nicolae
Craciun
Ecologie
Alimentatie - nutritie
Corpul uman
Primavara
Toamna
La Ferma
Pinguini
Dinozauri
Ocean
La scoala
Halloween
Paste
Sf. Valentin





Povesti
Ursul pacalit de vulpe

Era odata o vulpe vicleana, ca toate vulpile. Ea umblase o noapte intreaga dupa hrana si nu gasise nicaieri. Facindu-se ziua alba, vulpea iesi la marginea drumului si se culca sub o tufa, gindindu-se ce sa mai faca, ca sa poata gasi ceva de mincare.
Sezind vulpea cu botul intins pe labele dinainte, ii vine miros de peste. Atunci ea radica putin capul si uitindu-se la vale, in lungul drumului, zareste venind un car tras de doi boi.
- "Bun!" gindi vulpea. Iaca hrana ce-o asteptam eu. Si indata iese de sub tufa si se lungeste in mijlocul drumului, ca si cum ar fi moarta.
Carul, apropiindu-se de vulpe, taranul ce mina boii o vede si crezind ca-i moarta cu adevarat, striga la boi: "Aho ! Aho!" Boii se opresc. Taranul vine spre vulpe, se uita la ea de aproape, si vazind-o ca nici nu sufla, zice: "Bre, da cum naiba a murit vulpea asta aici ?! Tii!... ce frumoasa cataveica am sa fac nevestei mele din blana istui vulpoi". Zicind asa, apuca vulpea de dupa cap si tirind-o pina la car, se opinteste s-o arunca deasupra pestelui. Apoi striga la boi: "hais! Joian, cea! Bourean". Boii pornesc.
Taranul mergea pe linga boi si-i tot indemna sa mearga mai iute ca sa ajunga degraba acasa si sa ieie pielea vulpii.
Insa cum au pornit boii, vulpea a si inceput cu picioarele a impinge pestele din car jos. Taranul mina, carul scirtiia si pestele din car cadea.
Dupa ce hoata de vulpe a aruncat o multime de peste pe drum, biniii...sor! sare si ea din car, si cu mare graba, incepe a stringe pestele de pe drum. Dupa ce l-a strins gramada, il ie, il duce la vizuina sa si incepe a minca, ca taaa...re-i mai era foame.
Tocmai cind incepuse a minca, iaca vine la dinsa ursul.
- "Buna masa, cumatra! Tiii! da ce mai de peste ai! Da-mi si mie ca taaa...re mi-i pofta!"
- "Ia mai pune-ti pofta-n cui, cumatre, ca doar nu pentru gustul altuia m-am muncit eu. Daca ti-i asa de pofta, du-te si-ti moaie coada-n balta, ca mine, si-i avea peste sa maninci."
- "Invata-ma, te rog, cumatra, ca eu nu stiu cum se prinde pestele."
Atunci vulpea rinji dintii si zise:
- "Alei, cumatre! da nu stii ca nevoia te duce pe unde nu ti-e voia si te invata ce nici nu gandesti? Asculta, cumatre: vrei sa mananci peste? Du-te desara la baltoaga cea din marginea padurii, vira-ti coada in apa si stai pe loc, fara sa te misti, pina despre ziua; atunci smunceste virtos spre mal, si ai sa scoti o multime de peste; poate indoit si intreit decat am scos eu."
Ursul ne mai zicand nici o vorba, alerga-n fuga mare la baltoaga din marginea padurii, si-si vira in apa toata coada!...
In acea noapte incepuse a bate un vint rece, de ingheta limba-n gura si chiar cenusa de sub foc. Ingheata zdravan si apa din baltoaga, si prinde coada ursului, ca intr-un cleste. De la o vreme, ursul ne mai putind de durerea cozii si de frig, smunceste odata din toata puterea. Si sarmanul urs! in loc sa scoata peste, ramane far de coada!
Incepe el acum a mormai cumplit, s-a sari in sus de durere. Si-nciudat pe vulpe ca l-a amagit, se duce s-o ucida in bataie. Dar sireata vulpe stie cum sa se fereasca de minia ursului. Ea iesise din vizuine si se virise in scorbura unui copac din apropiere; si cind vazu pe urs ca vine far de coada, incepu a striga:
- "Hei, cumatre! Dar ti-au mincat pestii coada, ori ai fost prea lacom, s-ai vrut sa nu mai ramina pesti in balta?"
Ursul, auzind ca inca-l mai ie si-n ris, se inciudeaza si mai tare, si se rapede iute spre copac; dar gura scorburii fiind strimta, ursul nu poate sa incapa inauntru. Atunci el cauta o creanga cu cirlig si incepe a cotrobai prin scorbura, ca sa scoata vulpea afara, si sa-i deie de cheltuiala... Dar cind apuca ursul de piciorul vulpii, ea striga: "Trage, nataraule! mie nu-mi pasa, ca tragi de copac"... Iar cind anina cirligul de copac, striga: "Valeu, cumatre! nu trage, ca-mi rupi piciorul!"
In zadar s-a nacajit ursul, de-i curgeau sudorile, ca tot n-a putut scoate vulpea din scorbura copacului.
Si iaca asa, a ramas ursul pacalit de vulpe!


<< Inapoi la POVESTI